Familia …

familyDe cele mai multe ori ne gandim la familie ca la oamenii fara de care nu putem trai. Relatia cu familia insa evolueaza cu timpul iar conceptul in sine se modifica in functie de circumstante cat si de nevoi. Ne nastem intr-o anumita familie insa sfarsim in cu totul alta. Iar asta nu trebuie sa ne panicheze pentru ca la urma urmei inseamna evolutie umana. Cat suntem mici familia noastra inseamna mama, tata si eventual fratii si surorile. Cand crestem ne facem propria npoastra familie, devenim noi mama sau tata si avem la randul nostru copii. Iar familia noastra se transforma astfel in sot – sotie si / sau copii.

Familia este tot ce avem in cele din urma. „Eu si familia mea” este un concept strain pentru unii. In adolescenta avem relatii nu tocmai bune cu parintii. Unii nu au nici macar la maturitate.

Familia mea e acum nici una nici alta. Cred ca la urma urmei conteaza unde te simti ca in familie, conteaza oamenii pe care ii poti privi ca si parinti, conteaza oamenii care iti sunt alaturi si care te ajuta atunci cand ai nevoie si nu atunci cand vor. Pentru unii familia reprezinta prietenii si locul in care se simt bine.

Ma gandeam cu putin timp in urma, mai cu cativa ani mai bine spus ca familia inseamna tot felul de rude, de la unchi la matuse, veri, bunici, bunice, cumnati si asa mai departe pe care ii stiam doar din vizitele cu parintii. Nu nutream nici un sentiment pentru ei, nici macar repsect. Stiam doar ca trebuie sa ii vad, sa le cunosc numele si sa le ascult barfele. Curios lucru cand oamenii traiesc doar pentru aparente. Cand insa incepe sa ti se dezvolte oarecum o constiinta si o individualitate imposibil de modificat atunci gandesti liber. Atunci iti dai seama ca acei mancatori de vorbe goale cu care ti-ai petrecut poate toate sarbatorile de Craciun, de Paste si cine mai stie cate, nu sunt decat o gramada de straini, carora nu le pasa de tine si care nu pierd nicio ocazie sa analizeze cu rautate tot ceea ce ti se intampla si faci.

Desigur, prosti suntem sa stam in preajma unor astfel de oameni. Ceea ce ma deranjeaza este ca atunci cand incerci sa iti vezi de ale tale si nu mai bagi in seama pe nimeni, toti iti sar in cap si nu iti mai dau pace, “ca vai ce increzut esti si nerecunoscator”. Cred ca situatia se agraveaza atunci cand incepe sa ne pese.

Cand stau si ma gandesc ca multi facem greseala asta, nu pot decat sa ma ascund si eu in spatele zambetului frumos conturat ca sa merg mai departe. Dar nu, nu mai fac greseala asta. De mult familia mea nu mai sunt ei, deci de ce sa imi pierd vremea?

Cu siguranta toti oamenii isi pierd timpul cu oameni inutili in viata lor, cu oameni de la care nu au nimic bun de invatat, cu oameni care nu le ofera un gand bun si care nici macar o stare de spirit pozitiva nu le da. Ar trebui sa ne gandim mai mult cu cine ne pierdem vremea si de ce nu avansam deloc. Eu una sunt foarte selectiva atunci cand vine vorba de oamenii carora le dedic timpul. Trebuie sa ne facem utili in acest sens. Trebuie sa ne dedicam timpul celor care merita si sa avem grija ca nici noi la randul nostru sa nu pierdem timpul altora, deoarece viata este lunga chiar daca ni se pare doar o clipa, insa in toata longitudinea asta nu trebuie decat sa punem in balanta lucrurile rele cu cele bune. Iar la urma urmei, cum putem face diferenta daca nu prin companiile pe care le refuzam sau le acceptam?

Asadar, sa fim mai selectivi, sa fim mai mandri, sa ne respectam, chiar daca asta impune din start o aroganta ce trebuie aratata in orice moment al zilei celor de a caror caracter nu suntem atrasi.

 

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *